Totul ține de starea de spirit a lui Putin

Întrebarea geopolitică actuală este: Cât de important este umorul liderului rus Vladimir Putin? Răspuns: Nu foarte. Aruncă-i un pește sau doi, că înșală și nu vrei să-l umilești, dar nu e nevoie să-i faci pe plac cu mari concesii.

Această întrebare a devenit urgentă, deoarece președintele Putin cere garanții că Ucraina nu va adera niciodată la NATO. El dorește, de asemenea, ca alianța să retragă toate forțele și armele non-locale pe care le-a desfășurat în țări care nu erau în NATO înainte de 1997. El sugerează că ar putea invada Ucraina dacă NATO nu se conformează.

„Zonele care nu erau în NATO înainte de 1997” sunt multe. Include Polonia, Republica Cehă, Slovacia, Ungaria, România, Bulgaria, Lituania, Letonia și Estonia, toate fiind sub conducere sovietică înainte de 1989, precum și alte cinci țări balcanice care erau sub control comunist, dar nu sub control sovietic: Slovenia , Croația, Muntenegru, Albania și Macedonia de Nord.

Adică peste 100 de milioane de oameni, dintre care majoritatea au amintiri triste despre stăpânirea rusă și o teamă de lungă durată de dominația rusă. De aceea toți au aderat la NATO.

Populația Rusiei este de puțin peste trei ori mai mare decât cea a Ucrainei, forțe armate mult mai mari și mult mai mulți bani (mulțumită petrolului și gazului abundent), dar invadarea Ucrainei nu ar fi o plimbare în parc. Rușii ar putea cu siguranță să cuprindă Estul și poate Kievul, dar o cucerire a Occidentului ar fi îndoielnică.

În plus, consecința directă a unei invazii deschise a Rusiei ar fi impunerea unui embargo comercial de către toate țările NATO care ar paraliza rapid economia Rusiei. Mai mult, poporul rus cu siguranță nu este pregătit pentru acest gen de aventură: întregul regim Putin va fi în pericol de colaps.

Acest lucru nu este ca vechiul Război Rece, când Uniunea Sovietică și sateliții săi erau depășiți doar cu doi la unu de NATO. Acum este doar o Rusia foarte mică față de o NATO foarte extinsă: trei la unu în forțele militare regulate, șapte la unu în populație, 25 la cinci în PIB.

Rusia are o mulțime de arme nucleare, așa că nimeni nu o va ataca, dar în orice alt fel de război este iremediabil depășită numeric. Cererile lui Putin nu prea au sens în ceea ce privește securitatea Rusiei.

El a început să fie obsedat de Ucraina după revoluția din 2014 de la Kiev, care l-a răsturnat pe președintele pro-rus de acolo, dar apoi a scos de fapt aderarea Ucrainei la NATO de la consiliu de administrație prin sponsorizarea unei revoluții armate pro-ruse la Donețk și Lugansk.

Oricum, nu a existat niciodată prea mult sprijin pentru aderarea Ucrainei la NATO, tocmai pentru că ar obliga alianța să apere Ucraina de Rusia. Prin crearea unei confruntări militare permanente în estul Ucrainei, Putin a făcut de neconceput aderarea Ucrainei.

O posibilitate este că, avându-l pe Donald Trump în buzunar – nimeni nu știe de ce, dar a făcut-o – i-a dat lui Putin un sentiment de securitate care acum s-a evaporat. Celălalt lucru este că îl vede pe Joe Biden slab și își încearcă norocul.

NATO nu are altceva de făcut decât să-i explice Moscovei în mod privat că orice agresiune rusă împotriva Ucrainei – nu o invazie pe scară largă, ceea ce este exclus, ci chiar o incursiune la graniță undeva – va corespunde unei blocade economice complete a Rusiei.

Desigur, nu spune asta în public. Nu-l pune pe Putin în necazuri și nu-l face să piardă fața.

Nu face concesii lui Putin, ci arată-i respect. Continuă să vorbești cu el și, în cele din urmă, va coborî de pe marginea pe care se află chiar acum.

Noua carte a lui Gwen Dyer este „Cea mai scurtă istorie a războiului”.