Leagănul campionilor olimpici de canotaj din România

Mila 23 – un mic sat pescăresc de aproximativ 450 de oameni în inima Deltei Dunării – a produs o gamă largă de medalii olimpice și mondiale în canotaj pentru România.

Dar impulsul său se epuizează, ridicând îngrijorări cu privire la viitorul sportului, care este esențial pentru succesul sportiv al țării.

În trecut, copiii de pe Mila 23, la care se poate ajunge doar cu barca, învățau să vâsle de la o vârstă fragedă, iar din anii 1960, aproximativ două duzini dintre ei au devenit campioni olimpici, mondiali sau europeni.

Citește și | VIP-urile sunt permise, dar niciun fan la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice: raport

În total, România a câștigat 34 de medalii olimpice în acest sport, inclusiv zece medalii de aur.

Dar acum la Mila 23, buruienile au crescut în caiace de lemn putred, abandonate, pe malurile nisipoase ale Dunării și în grădinile din spate, unde localnicii preferă bărcile cu motor, iar banii s-au uscat pentru a susține caiacul ca sport.

„A fost o ieșire din sărăcie, deoarece părinții mei nu puteau să mă țină la școală”, a declarat fostul vice-campion european la canoe Chiryak Markov. Agenția France Press.

Tânărul de 44 de ani a fost nevoit să oprească canotajul la scurt timp după Jocurile Olimpice de la Sydney din 2000, după o ruptură musculară, și acum își câștigă existența lucrând în construcții.

Shiryak, care, ca majoritatea celorlalți săteni, provine din minoritatea libovană de limbă rusă, spune că regretă că este puțin probabil ca copiii să-și urmeze calea.

Vasily Diba, campionul olimpic la caiac din 1976 de la Yurilovka, la o oră de mers cu barca de la kilometri 23, își împărtășește regretul.

Citește și | Părinții și profesorii măsoară riscurile pentru copiii care participă la Jocurile de la Tokyo

Diba spune că regimul comunist – care a căzut în 1989 – obișnuia să acopere cheltuielile de instruire a copiilor de la o vârstă fragedă, dornic să își arate supremația peste tot, inclusiv în sport.

Dar acum subfinanțat și subminat de lipsa de interes din partea copiilor mai atrași de noua tehnologie, canotajul roman și-a pierdut strălucirea.

După un declin lent, federația de caiac a țării a fost, de asemenea, suspendată în 2016 pentru un an din cauza dopajului.

„Înainte, foamea îi determina pe părinți să-și trimită copiii la mișcare. Astăzi trebuie să plătească echipamente pentru cursurile de pregătire”, a declarat Diba pentru AFP.

Bărbatul de 66 de ani obișnuia să joace pentru clubul Ministerului de Interne Dinamo București, care lupta împotriva Stelei, sponsorizat de armată. Cele două cluburi au concurat acerb într-o serie de sporturi.

Cei care sunt încă fani ai caiacului la Mila 23, precum Paul Markov, în vârstă de 16 ani, au rămas cu puține ocazii de a străluci.

„Anul trecut am câștigat competiția de caiac, dar anul acesta nimeni nu a organizat-o”, a spus adolescenta.

La Jocurile Olimpice de la Tokyo, doar doi jucători – Cătălin Chirilă și Victor Mihalachi – se ceartă cu echipa națională a României.

„Dintre cei treisprezece adolescenți care au fost recrutați în același timp, sunt singurul care încă canotează”, a declarat Cherella, 23 de ani, pentru AFP luna trecută, în timp ce se antrena în Snagov, la 30 km nord de București.

Citește și | Jocurile Olimpice sunt „pe partea greșită a istoriei” atunci când vine vorba de libertatea de exprimare

Sub un cer senin, canoe sa alunecă peste apele argintii ale lacului, mărginite de vile maiestuoase înainte ca canoe-ul care trece să facă valuri puternice care îi tulbură ritmul.

Antrenorul Florin Popescu, campion olimpic la canoe la Jocurile Olimpice de la Sydney din 2000, spune că jet ski-urile perturbă adesea antrenamentele „dar nu putem face nimic în acest sens”.

În ciuda dificultăților, este convins că elevii săi vor câștiga o medalie în Japonia.

Oferă o altă licărire de speranță, de patru ori campion olimpic la canoe Ivan Batzishin, originar din Mela 23, vrea să construiască o pistă olimpică „eco” în deltă.

El speră că acest lucru va permite sportivilor să se antreneze fără a deranja zona, care este un sit al Patrimoniului Mondial UNESCO pentru flora și fauna sa.

Dar proiectul a fost oprit din cauza birocrației și a dificultății de strângere a celor 100 de milioane de euro (119 milioane de dolari) necesare pentru acesta.

La rândul său, Diba se descurcă cu barca cu brio și este pesimist, spunând că șansele României de a reveni în lumea bărcilor de elită sunt „zero”.

„Dacă nu facem ceva pentru a umple apa, nu ar trebui să sperăm să recoltăm pești”, a spus el.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *