Hospiceul Românesc „Casa Speranței” primește statutul de dotări publice

Hospice „Casa Speranței”, cel mai mare furnizor de servicii de îngrijiri paliative din România, a primit oficial statutul de unități publice de către decizie guvernamentalăDupă mai bine de 10 ani de așteptare. Drept urmare, Fundația va putea obține finanțare de la stat pentru a presta servicii publice, în timp ce până acum a mizat doar pe donații pentru a-și finanța operațiunile.

„Depindem de donații, de banii câștigați cu greu, și mă bucur să văd că după mai bine de 10 ani și după discuții cu 15 miniștri ai Sănătății (…) azilul de bătrâni are acest statut (…) a spus Mirella. Nyamo, Director Executiv al Hospice „Casa Sperantei”, in Conferinta de presa.

Englezul Graham Perls a fondat hospice în 1992 la Brașov, centrul României. În ultimii 30 de ani, Hospice „Casa Sperantei” a devenit cel mai mare furnizor de îngrijiri paliative din țară, îngrijind pacienții cu boli terminale și familiile acestora – totul gratuit.

De la lansare, Hospice „Casa Speranței” a tratat în jur de 45.000 de pacienți în stadiile finale de boli incurabile.

„După mai bine de 10 ani de așteptare, Hospiceul” Casa Speranței „a devenit astăzi o fundație pentru binele public, prin decizie a guvernului, la inițiativa Ministerului Sănătății”, a declarat ministrul Sănătății, Alexandro Ravella, „Am fost destul de uimit când am ajuns la Ministerul Sănătății să știu că o astfel de instituție nu a făcut după ce ați primit acest caz de la unitățile publice, având în vedere că au tratat 45.000 de pacienți în stadiul final de boli incurabile.”

Ministrul Sănătății a mai spus că autoritățile ar trebui să învețe din numeroasele exemple de bune practici venite din sectorul ONG-urilor și să reproducă aceste modele pentru a aborda problemele din sistemul local de sănătate.

„Ceea ce face Hospice „Casa Speranței” în urmă cu 30 de ani este un exemplu, pentru că nu este vorba doar de a oferi servicii medicale de înaltă calitate, ci și de altceva, mai ales pentru pacienții cu astfel de boli. Este vorba de empatie și umanitate.

„Sperăm că în viitor rețeaua de îngrijiri paliative a României se va extinde în toate părțile țării și oriunde este nevoie”, a adăugat ambasadorul britanic în România, Andrew Noble, care a participat și el la conferința de presă.

Englezul care a adus conceptul de îngrijire a muribunzilor în România

Fondatorul Hospice Casa Sperantei este englezul Graham Perolls. A vizitat pentru prima dată România în 1975 ca turist și s-a întors după 1989.

El a fondat Fundația Ellenor Hospice în orașul său natal, Dartford, County Kent, după ce tatăl său a murit de cancer în anii 1980, în timp ce el era îngrijit la St. Christopher Hospice din Londra. Acest tip de îngrijire l-a înființat pe Peroles să-și înființeze propria casă de îngrijire caritabilă.

După 1989, Perolles a decis să-și folosească experiența și să înființeze un cămin de bătrâni în România, după ce a văzut condiții proaste în spitalele de oncologie și orfelinate.

„M-am întors în țară la câteva zile după „revoluția” din 1989 și prietenul meu m-a dus la un spital de cancer din Brașov, unde am văzut un tânăr pacient murind de dureri groaznice. Mi-a sădit această „sămânță” în minte pentru a o folosi. experiența mea de a introduce în România conceptul de îngrijire a celor pe moarte.” Își amintește de Perols.

În 1992 a fost înființat în Brașov primul cămin de îngrijiri paliative și de atunci se dezvoltă, îngrijind mii de pacienți în stadiu terminal.

Graham Burrows a fost distins de mai multe ori de către Majestatea Sa Regina Marii Britanii Ofițerul Imperiului Britanic (OBE) și Cel mai Distins Ordin Sf. Mihail și Sfântul Gheorghe, Gradul de Companion (CMG) pentru activitatea sa caritabilă în Europa de Sud-Est.

În prezent, Hospice Casa Sperantei are peste 250 de angajaţi, în cadrul a trei centre de servicii integrate, unul în Braşov, unul în Bucureşti şi al treilea în Adunaţii Copăceni. Zilnic, peste 400 de voluntari participă la activitățile desfășurate de Fundație.

Întregul sistem de sprijin al Fundației este oferit gratuit și necondiționat pacienților și familiilor acestora, indiferent de situația lor financiară, statutul social sau mediul lor.

De Yulia Asproyo, jurnalist

[email protected]