Criza din Ucraina: un preot din România ajută refugiații tulburați care ajung la graniță
Daniel Merla este preot în orășelul Siret, de pe partea românească a graniței cu Ucraina. Se estimează că 70.000 de oameni au fugit aici de când atacul rusesc asupra Ucrainei a început pe 24 februarie. În fiecare seară, Merla își schimbă ținuta religioasă cu cea a unui umanitar pentru a-i ajuta pe ucrainenii strămuți. S-a trezit plângând în fiecare zi, spune el.
Daniel Merla își pune haina bleumarin peste sutana neagră, apoi se urcă în mașină. Așa cum a făcut în fiecare seară din 25 februarie, preotul merge cu mașina până la punctul de frontieră Siret, la doar câțiva kilometri de casa lui. Aici, în ultimele 10 zile, mii de persoane strămutate fug pentru a se refugia pe pământ românesc. Potrivit autorităților, peste 70.000 de persoane au trecut prin acest punct de control, aproximativ jumătate din cele 140.000 de sosiri înregistrate în toată România.
Citeste mai mult: Micul oraș de graniță al României, Siret, se mobilizează pentru a ajuta noii sosiți din Ucraina
În seara zilei de 5 martie, preotul ortodox în vârstă de 37 de ani își parchează vehiculul pe terenul noroios al unei parcări improvizate, amenajată în spatele corturilor lucrătorilor umanitari. Îi salută pe colegii săi preoți adunați sub un adăpost ridicat de-a lungul drumului și ia cu el un tânăr care să le acționeze ca interpret cu ucrainenii.
Mergând repede, Merla se apropie cât mai mult de punctul de control. Nu pierde niciun minut și se grăbește spre un grup pentru a le oferi ajutorul lui. „A venit cineva să te ia? Pot să te las undeva?” întreabă el două femei, însoțite de doi copii mici, care fac primii pași în România. Bărbatul de pânză le apucă valizele, le duce la mașina lui și le lasă la intrarea în orașul Siret, unde așteaptă un taxi.
„Nu pot sta acasă cu ochii închiși”
Câteva minute mai târziu, se întoarce în zona de frontieră. De îndată ce coboară din mașină, el strigă la o femeie și la fiul ei de cinci ani. Mama, din Irpin, lângă Kiev, așteaptă de câteva minute lângă un cort și nu pare să știe unde să meargă. Ea trebuie să ia un avion a doua zi dimineață spre Istanbul pentru a se întâlni cu prieteni. Dar ea caută un loc unde să petreacă noaptea.
„Vino la mine acasă, am o cameră la dispoziție”, spune preotul. Femeia acceptă, uşurată să poată dormi la căldură. Soția preotului ortodox îi întâmpină pe mama și pe fiul ei și îi va îngriji în timp ce soțul îi asistă pe alți oameni. În acea noapte, alte două familii vor rămâne și ele cu cuplul.
Citeste mai mult: Mame singure, mașini cu viteză: refugiați ucraineni fug în vest, în România
În fiecare seară, este aceeași rutină. Merla transportă o duzină de refugiați tulburați la punctul lor de întâlnire (autobuze, taxiuri), la casele rudelor sau la adăposturi de urgență. Când au nevoie, le oferă și un acoperiș. „Nu pot să stau închis acasă și să închid ochii și să mă prefac că această criză nu este problema mea”, spune tatăl unor gemeni de 10 ani. „Nu o fac pentru că sunt preot, ci pur și simplu pentru că sunt un cetățean ca oricare altul, afectat de această tragedie”.
„Am crezut că sunt mai puternic”
Nopțile Merlei sunt acum punctate de aceste călătorii dus și înapoi. Și-a permis doar o zi liberă de la începutul crizei. A fost un răgaz crucial având în vedere presiunea emoțională puternică pe care o experimentează. Nu obișnuiește să vadă aceste familii de preoți sfâșiate de război.
Cel mai greu este să aud strigătele copiilor care debarcă în România, după câteva ore de așteptare în frig și zăpadă. „Vezi asta, e foarte greu de înfruntat”, spune Merla, arătând spre un bebeluș înghesuit într-un cărucior care strigă lângă el. Mama lui încearcă să-l liniștească legănându-l, fără niciun rezultat. „Am crezut că sunt mai puternică și că pot face față. Dar cu cât trec zilele, cu atât este mai greu. Nu plânsesem de ani de zile și acum mă trec că plâng aproape în fiecare zi.”
Din fericire, au existat măcar câteva surprize frumoase. În prima zi, a luat o femeie cu cei doi copii ai ei în casa lui. A doua zi dimineața, soțul ei reușise să treacă granița și bătuse la ușa Merlei. „Era îmbrăcat ca mine. Am înțeles că era preot în Ucraina. A fost un moment foarte emoționant”, își amintește el. Familia se află acum la Berlin, Germania, dar Merla rămâne în contact cu ei.
Sâmbătă seara, Merla se va întoarce acasă cu puțin înainte de miezul nopții, după ce a petrecut șase ore la graniță. A doua zi dimineață, va ține o liturghie în biserica sa din Siret în cinstea ucrainenilor.
Leslie Carretero, corespondent special InfoMigrants la Siret, România.
The versiunea originală franceză a fost publicat pe 7 martie 2022.
„Rezolvator de probleme extrem de umil. Avocat pentru bacon. Aficionat la cultura pop independentă. Zombieaholic amator.”