Au găsit un ac într-un car de fân și apoi s-a dovedit că există o mulțime de aceste „ace”.

Ambros și Rovkun au reușit să găsească în organizarea mașinii vieții cunoștințele despre cum funcționează acest echilibru fin ordonat în jurul și în interiorul nostru. În carul de fân al vieții se găsește un ac, care nici măcar nu poate fi căutat. Și poate că datorită acestor molecule mici, toți devenim ființe mai frumoase, mai bune și mai frumoase.

De foarte multă vreme – aproape trei decenii – suntem destul de mulțumiți de faptul că există proteine ​​care determină când și unde se produc anumite proteine. Desigur, pentru a asambla și aceste proteine, ADN-ul are propria sa regiune din care sunt preluate aceste instrucțiuni de sinteză. Aceste proteine ​​sunt numite factori de transcripție.

Lumea era simplă în acest sens până în momentul în care Ambros și Rufkun au început să studieze păsările împreună C. infecție elegansI, Genomul și activitatea unui vierme rotunzi de milimetri. Pentru cercetători, acesta a fost un organism model atractiv: un genom de dimensiuni mari, plus toate celulele de interes în multicelularitate: de la neuroni la celulele musculare. În genom pot apărea diferite mutații, iar Ambros și Rovkun au început să se uite mai atent la cele două linii mutante de șerpi – pentru a înțelege ce face una sau alta genă defecte și ce face o genă sănătoasă. În termeni științifici, aceste mutații au fost Lin4 și Lin14: acestea erau numele genelor corespunzătoare din ADN-ul acestui viermi rotunzi.

Totuși, gena Lin4 și „rețeta” făcută din ea au fost destul de scurte, lungi de doar 21 de nucleotide, o bucată de ARN și o altă bucată, care nu era rețeta corectă, deoarece celula nu a început atunci să producă proteina. Forma acestei bucăți a moleculei era ca un ac de păr: o buclă la un capăt și lanțuri lipite împreună într-o tijă lungă.