Aceste maimuțe recunosc fețele uimitor de repede – de aceea au propriul lor „instrument” în creier

Imaginile au fost plasate ușor în afara câmpului vizual central al macacilor, astfel încât să nu fie clar vizibile prin asociațiile cunoscute de recunoaștere a feței.

În cele din urmă, echipa NIH a numărat 140 de neuroni în coliculul superior care au răspuns mai puternic la fețele altor maimuțe din periferie.

Combinând rezultatele, s-a constatat că ambii macaci au fost capabili să distingă între fețe și non-fețe în doar 30 de milisecunde de la apariția imaginii. În 50 ms, precizia discriminării a ajuns la 80 la sută, iar în 90 ms, precizia discriminării de 92 la sută a fost atinsă.

În schimb, coliculul superior al ambilor macaci poate face distincția între obiectele vii și cele neînsuflețite cu o precizie de numai 75%, în aproximativ 65 de milisecunde de la apariția imaginii.

Răspunsul mai lent la obiecte sugerează că zonele corticale de nivel superior sunt necesare pentru a înțelege în mod conștient ceea ce vede ochiul. Pe de altă parte, trăsăturile faciale ocolesc această cale mai lungă și declanșează imediat neuronii creierului mediu.

Descoperirile ajută la explicarea de ce nou-născuții se concentrează pe fețe, în ciuda faptului că cortexul lor vizual nu a dezvoltat încă grupuri de neuroni dedicate recunoașterii fețelor sau modelelor unice de neuroni care codifică informații pentru fiecare față familiară.

Circuitul de semnalizare recent descoperit explică, de asemenea, de ce unele primate se orientează către alte fețe într-un ritm care nu poate fi explicat prin neuronii corectori, care efectuează o discriminare mai lentă, dar mai precisă a fețelor.

Cercetătorii NIH doresc acum să verifice dacă același circuit de preferință a feței există la oameni.

„Credem că acest circuit de preferință a feței poate duce de fapt la dezvoltarea unor procese mai avansate de recunoaștere a feței în creier.” El spune Cruzlis.

Dacă acesta este cazul, un deficit de preferință a feței în coliculul superior poate juca un rol Autism.

Studiul a fost publicat În revista Neuron.