Editor Michael Block pe Watcher |

Micah Monroe în filmul Chloe Okuno Maistru.

Maistru Un thriller psihologic despre Julia, o americancă care se mută în România când soțul ei primește o oportunitate de muncă. După ce Julia vede o vecină care o urmărește, începe să creadă că criminalul în serie, acum divorțat, cunoscut sub numele de „Păianjenul” o urmărește. Editorul Michael Block a explicat cum a condus publicul să experimenteze evenimente în același mod ca protagonistul, machiajul creativ al filmului și diferite tipuri de calm în designul sonor.

director: Cum și de ce ai ajuns să fii editorul tău de film? Care sunt factorii și atributele care au condus la numirea dumneavoastră la acest post?

a interzice: O cunosc pe scriitoarea/regizoarea, Chloe Okono, din 2012, când eram la Conservatorul AFI. Am editat filmul ei de teză, curvăȘi de atunci am devenit prieteni apropiați și colegi. Mi-ai trimis scenariul pentru Maistru În 2020 și mi-a plăcut. A fost atât de înfricoșător încât am sărit în timp ce o citeam! Și mai bine, elementele de bază și tipul emoțional chiar se completează reciproc.

Uneori vă puteți da seama când sentimentele filmului sunt imaginate și nu sunt înrădăcinate în experiența de viață. citind Maistru, pot simți cu siguranță experiența de viață. I-am spus lui Chloe cât de încântată sunt de asta și, din fericire, m-a luat la bord!

director: În ceea ce privește avansarea filmului tău de la prima compilație până la povestea finală, care sunt obiectivele tale ca editor?

a interzice: Scopul meu principal a fost întotdeauna să fac spectatorul cât mai adânc posibil în vidul emoțional al eroinei noastre, Julia. Filmul este conceput pentru a fi foarte personal, așa că mi-am dorit întotdeauna ca spectatorul să experimenteze evenimentele așa cum face Julia. Știam că secvențele mari de blocuri statice ar funcționa pentru că erau tensionate chiar și în stadiile incipiente. Cu toate acestea, cu cât sentimentele Juliei erau urmărite mai îndeaproape înainte, în timpul și după acele scene, cu atât spectatorul se temea mai mult tocmai pentru că i se întâmplau aceste lucruri groaznice.

director: Ce elemente ale filmului ați dori să îmbunătățiți, să păstrați, să eliminați sau să refaceți complet?

a interzice: Filmul a avut întotdeauna o identitate stilistică foarte clară – Chloe l-a proiectat pentru a fi slow-motion, cu rulări mai lungi și un stil de editare inconștient. Odată ce am început să adun scenele, am putut să văd că această abordare funcționează și am devenit foarte protector față de ea. Chloe și cu mine cunoșteam dispozitivele estetice pe care doream să le evităm și, prin urmare, trebuia să lucrăm dintr-un set de instrumente mai restrâns atunci când rezolvăm puzzle-uri. Provocarea creativă a dat în sfârșit roade, deoarece filmul mi s-a părut foarte încrezător și organic.

director: Cum ai atins aceste obiective?

a interzice: O mare parte din aceasta a fost gestionată de designul sunetului, care a prezentat provocări unice. Maistru Este adesea un film foarte liniștit filmat într-un apartament mare și gol. Deci, cum sună „calmul” atunci când încerci să exprimi sentimentele potrivite? Ce este calmul tensionat vs calmul singuratic vs calmul liniștit? De asemenea, designul sunetului trebuie să trăiască în cadrul esteticii/genului bine stabilit. Nu ne-am putea îndepărta prea mult de la dispozitivele „thriller” la dispozitivele „horror” pentru că ar fi încă departe. Au existat multe discuții despre găsirea de thriller contemporan sau „întepături de ultimă generație”, așa cum le-am numit în glumă. Pe lângă toate acestea, aveam de-a face cu locații din București care nu semănau cu cele din SUA. Din fericire, minunatul nostru designer de sunet Fred Dubois și echipa sa au reușit să ne ghideze prin aceste nuanțe. De fapt, pentru a se asigura că efectele sonore ale soneriei interne ale telefonului sunt corecte, echipa audio a sunat la hotelurile din București pentru a-l auzi! Aceasta este dedicare.

De asemenea, am luat devreme o mare decizie vizuală, care a fost să eliminăm subtitrările dialogului roman. Acest lucru a ajutat foarte mult în scenele în care Julia îi cere soțului ei să traducă pentru ea. Fără abonament, aflăm ce s-a spus când Julia află. Este mai subiectiv și, de asemenea, mai eficient pentru scenă pentru că nu spunem ceva de două ori. Există riscul ca eliminarea subtitrarilor să sune xenofob, dar în acest caz cred că asta este cu adevărat poziția Juliei – dacă ea nu înțelege limbajul, este mai bine dacă nici telespectatorul nu o înțelege.

director: Ce tipuri de tehnici de editare, procese sau verificări de feedback au permis această activitate?

a interzice: În timpul producției, Chloe a cerut ocazional copii de lucru ale unei scene. Acest lucru se datorează faptului că am avut acces la site doar pentru o perioadă limitată de timp și ea a vrut să știe dacă avem nevoie de filmări suplimentare acolo. Un șifon suplimentar a fost diferența de oră de 10 ore dintre Bucureștiul unde filma ea și Los Angeles, unde tăiam eu. Acest lucru a dus uneori la crearea unor scene mari mult mai rapid decât eram obișnuit. La început, mi s-a părut destul de intimidant, mai ales când am primit o zi întreagă de ziare la 5:30 dimineața și trebuia să trimit scenele finale în șase ore. Pe măsură ce filmările au continuat și am făcut-o mai mult, am devenit cu adevărat să apreciez procesul. Nu avea timp să se gândească la o scenă a dus cu siguranță la un loc de muncă mai bun.

Odată ce am ajuns la scena regizorului și mai departe, Chloe s-a întors în Los Angeles, așa că procesul a fost mult mai familiar. Când a fost nevoie, am folosit Evercast (software de editare la distanță). Acest lucru a devenit foarte util, dacă nu adesea necesar, în timpul unei pandemii. Cel mai important, am fost destul de norocoși să avem o verificare grozavă în persoană pentru test. Acest lucru ne-a ajutat cu adevărat să evaluăm ce a funcționat și ce nu a funcționat în acel moment. Experiența de a observa publicul este neprețuită, chiar mai mult decât comentariile lor scrise. Dacă se schimbă și nu interacționează, nu este bine. Sau mai rău, nu știi ce înseamnă asta! Vestea bună este că publicul nostru este din ce în ce mai implicat pe măsură ce filmul progresează. Până la urmă, râdeau, țipau, chiar aplaudau! Acum știm care secțiuni au funcționat foarte bine și care ar trebui să stârnească o reacție mare și încă nu s-a făcut.

director: Ca editor, cum ai crescut în afacere și ce influențe a avut asupra muncii tale?

a interzice: M-am alăturat programului de editare a conservatorului AFI acum zece ani și nu pot spune destule lucruri bune despre acest program. Ea m-a învățat despre tehnologie, colaborare, organizare și politică pentru a fi un editor de lucru. De acolo, mi-am dorit să fiu sindicat, ceea ce m-a condus să fiu asistent editorial la emisiuni TV cu scenarii. Am crescut cu un pas rapid ca editor, fiind mai întâi asistent. Mi-a plăcut să învăț de la editori și să văd cum abordează problemele dificile. De asemenea, am ținut legătura cu mulți dintre colegii mei de la AFI, dintre care unii au proiecte și la Sundance anul acesta. Sunt un grup foarte susținător și sunt foarte norocos să-i cunosc.

director: Ce sistem de editare ai folosit și de ce?

a interzice: am tăiat Maistru pe Avid Media Composer. M-am antrenat pe Avid la AFI și l-am folosit la aproape toate locurile de muncă de atunci. În acest moment, abia pot simți programul și nu mă împiedică să încerc să funcționeze. Ei bine, de cele mai multe ori…

De asemenea, folosesc instrumentele de editare bazate pe scripturi de la Avid, care au făcut o diferență uriașă în revizuirea și reînregistrarea rapidă a scenelor.

director: Care este cea mai dificilă scenă în povestire și de ce? Și cum ai făcut asta?

a interzice: Scena pe care am re-decupat a fost Julia și soțul ei care au intrat pentru prima dată în apartament. Acesta este la început, înainte de secvența principală a titlului. Am tăiat-o în toate felurile posibile și, în final, am avut 30 de exemplare separate. Lucrul complicat este că a fost o scenă obiectiv bună, dar nu a fost scena „potrivită” pentru acel moment. Trebuia să o cunoaștem mai bine pe Julia și nu am putut-o face să fie atât de precisă pe cât ne-am dori. Până la urmă, problema nu este cu această scenă, ci cu deschiderea în ansamblu. Dacă privim filmul nostru ca pe un eseu scris, introducerea nu s-a potrivit încă cu teza.

Am împins din greu pentru o zi de ridicare și am fost destul de norocoși să o obținem! Chloe a preluat o nouă scenă de deschidere, pe care am legat-o imediat cu Julia și am stabilit limbajul vizual al filmului. De acolo, scena pe care am fost tăiați din nou a părut brusc naturală și am schimbat-o puțin!

director: Ce rol au avut efectele vizuale, compoziția sau alte tehnici de post-producție în raport cu editarea finală?

a interzice: Maistru Nu este un film VFX intens, dar am folosit constant Avid VFX pentru a crea editări invizibile. Aceasta include forme lichide și ecrane împărțite care combină fotografii diferite în aceeași fotografie. Acest lucru ne-a oferit libertatea de a modifica dialogul, de a rafina performanța și de a ascuți acțiunea fără a compromite estetica. De asemenea, uneori putem rămâne într-o lovitură atâta timp cât dorim să eliminăm liniile, bătăile etc. fără a tăia.

Am fost surprinși de ceea ce am continuat să scăpăm și ne-a permis să fim destul de îndrăzneți: cred că am schimbat globii oculari ai personajelor de câteva ori pentru a schimba liniile ochilor/eliminăm clipirea. Am asamblat ramele cadavrelor înghețate pentru a ne asigura că nu respiră. Personajele au fost adăugate în imagini noi și uneori eliminate. lucruri de genul acela. Acest lucru a dus și la momente de prostii atât de necesare – Chloe era mereu amuzată când filmarea VFX nu funcționa și am râs atât de bine la aspectul nebunului.

director: În sfârșit, acum că procesul s-a încheiat, ce semnificații noi a luat filmul pentru tine? Ce ați descoperit în filmare pe care poate nu le-ați văzut inițial și cum este înțelegerea finală a filmului diferită de cea cu care ați început?

a interzice: Elementul care mi s-a părut interesant mă readuce din nou la ideea unei „experiențe de viață” a filmului. Mai exact, mă gândesc la reacțiile spectatorilor la primele tăieturi ale filmului.

Oamenii care au trăit în țări din afara țării lor de origine, fie în străinătate, fie în Statele Unite, au spus în mod constant că se leagă cu adevărat de sentimentul de izolare al Juliei. Ei au înțeles dorința ei de a fi fericită în noul ei mediu, dar nu a fost așa. Nu m-am gândit la acest element al filmului și am fost încântat pentru că portretizarea trăirii într-un loc nou era reală. Pe de altă parte, există un element din experiența de viață a filmului care a fost mai întunecat și mai deranjant – după spectacole sau în note scrise, spectator după model a observat una dintre scenele de urmărire și au spus că au trecut prin ceva similar. Surpriză ar fi cuvântul greșit, dar mi-a dat mult să mă gândesc la modul în care ar trebui tratate femeile, indiferent de locație.